mai multe aici

Exista niste principii nespuse si nescrise ale vietii pe care noi, cei cu
maini, picioare, cap, sanatate si inteligenta in viata DAR “foarte
ocupati” nu le vedem / respectam – insa mai intalnim si un asemenea
succes gen Nick si… suntem rusinati de “succesul” pe care credem ca-l
avem.

Este impresionat……mi-au dat lacrimile si mi-a fost
rusine de toate momentele in care am zis “este mult prea greu…..nu am
cum sa reusesc”. Nick este un om cu o vointa extraordinara, genul de
vointa pe care o vezi in filme dar nu crezi ca exista. Intr-adevar noi
cei “normali..intregi” am uitat de mult ce inseamna successul adevarat,
ce inseamna vointa si ce inseamna puterea de a schimba ceva. Credem cu
tarie ca totul ni se cuvine si nu mai gasim bucuria lucrurilor marunte.
Oameni precum Nick ne amintesc ce e cu adevarat important in viata si
cat de norocosi suntem. Tot respectul pentru acest om.

http://www.succesdublu.ro/succes-fara-maini-si-fara-picioare/

alt link: http://succes.dublu.ro/index.php/category/motivationale/

Ea l-a chemat pe fiecare elev in fata clasei, pe rand. Intai, i-a spus fiecaruia ce insemnatate a avut pentru ea si pentru clasa. Apoi i-a dat fiecaruia o panglica albastra, imprimata cu litere aurii, pe care scria “Cine sunt eu conteaza (face diferenta)!”

Dupa aceea, profesoara a decis sa realizeze un proiect al clasei, sa vada ce impact ar avea recunoasterea asupra unei comunitati.

I-a dat fiecarui student inca trei panglici si i-a instruit sa mearga si sa continue aceasta ceremonie. Apoi trebuie ca ei sa urmareasca rezultatele, pentru a vedea cine a cinstit pe cine si sa comunice clasei
peste o saptamana rezultatele.

Unul dintre baietii din clasa s-a dus la un director junior dintr-o companie din apropiere si l-a “premiat” pentru ca l-a ajutat cu planificarea carierei. I-a dat o panglica si i-a pus-o pe camasa.

Apoi i-a mai dat doua panglici si i-a spus: “Facem un proiect de clasa pe tema recunoasterii meritelor si ne-ar placea sa mergeti sa gasiti pe cineva pe care sa-l apreciati si sa-i dati o panglica albastra.”

Mai tarzu in acea zi, directorul junior s-a dus la seful lui, care avea reputatia de a fi un tip morocanos. I-a spus ca il admira cu-adevarat pentru ca e un geniu creativ.

Seful a parut foarte surprins. Directorul junior l-a intrebat daca ar accepta in dar panglica albastra si daca ii permite sa i-o puna in piept.

Seful lui a zis: “Ei bine, sigur.” Directorul junior a luat o panglica albastra si a pus-o chiar pe sacoul sefului sau, deasupra inimii.

Apoi a intrebat, oferindu-i ultima panglica, “Vreti sa luati aceasta panglica si sa o dati altcuiva in semn de apreciere? Adolescentul care mi-a dat-o are un proiect la scoala si vrem sa ducem mai departe aceasta ceremonie a panglicilor albastre, sa vedem cum afecteaza ea oamenii.”

In acea seara, seful a venit acasa si s-a asezat impreuna cu fiul sau de 14 ani. A spus: “Cel mai incredibil lucru mi s-a intamplat astazi.”

“Eram in biroul meu si unul dintre angajatii mei a intrat si mi-a zis ca ma admira si mi-a dat o panglica albastra pentru ca sunt un geniu creativ. Imagineaza-ti! El crede ca sunt un geniu creativ! Apoi mi-a pus in piept o panglica albastra pe care scrie Cine sunt eu conteaza (face diferenta)!

“Mi-a dat o alta panglica si mi-a cerut sa gasesc pe altcineva pe care il apreciez. In timp ce ma intorceam acasa, am inceput sa ma gandesc pe cine as putea aprecia si cui as putea oferi aceasta panglica si m-am gandit la tine. Vreau sa stii ca te apreciez pe tine. Zilele mele sunt confuze si cand vin acasa nu prea iti dau atentie. Tip la tine pentru ca nu iei note suficient de bune la scoala si pentru dormitorul tau dezordonat. In seara asta, am vrut doar sa ma asez aici si, ei bine, doar sa te fac sa stii ca tu chiar contezi pentru mine. Alaturi de mama ta, tu esti cea mai importanta persoana din viata mea. Esti un pusti minunat si te iubesc!”

Emotionat, baiatul a izbucnit in hohote de plans si nu se mai putea opri. Intregul corp ii tremura.

S-a uitat la tatal sau si i-a zis printre lacrimi: “Tata, asta-seara, mai devreme, stateam in camera mea si am scris o scrisoare pentru tine si mama, explicandu-va de ce a trebuit sa imi iau viata si va rugam sa ma iertati. Aveam de gand sa ma sinucid in noaptea asta, dupa ce voi veti fi adormit.
Chiar am crezut ca nu iti pasa deloc, de nimic. Scrisoarea e sus. Nu cred ca voi mai avea nevoie de ea.”

Tatal sau a urcat in camera baiatului si a gasit o scrisoare sincera plina de suferinta si durere.

Seful s-a intors la lucru un om schimbat. Nu mai era un morocanos si s-a asigurat ca toti angajatii lui afla ca intr-adevar conteaza (fac diferenta).

Directorul junior a ajutat multi alti oameni in planificarea carierei, unul fiind chiar fiul sefului sau si nu a uitat sa le spuna ca fac diferenta in
viata lui.

In plus, tanarul si colegii sai de clasa au invatat o lectie valoroasa:

“Cine esti CHIAR conteaza (face diferenta).”

Te rog sa nu uiti ca te consider o persoana importanta pentru mine, altfel nu ai fi primit acest mesaj in primul rand.

Cine esti chiar conteaza (face diferenta) si am vrut sa stii asta.

Iti predau panglica albastra.Sa ai o zi minunata si sa sti ca cineva s-a gandit la tine astazi!

Nu ai nici o obligatie sa trimiti acaest mesaj la nimeni. Nu la doua si nici la doua sute. In ceea ce ma priveste, poti sa il stergi sau sa treci la urmatorul mesaj. Dar daca ai pe cineva care inseamna mult pentru tine, te incurajez sa ii trimiti acest mesaj si sa-i dai de stire. Nu stii niciodata cat poate conta o apreciere pentru o persoana.